La granita dintre lumina si intuneric


Cine este Radu

In ciuda tuturor obstacolelor, unii oameni pot vedea singura stea de pe un cer intunecat. Radu poate. Eu stiu cu siguranta ca poate, insa el a demonstrat-o.

Intr-o lume nedreapta unde neajunsurile comunismului isi faceau din ce in ce mai simtita prezenta, Radu se nastea la malul marii. O nastere cu probleme ce aveau sa-i decida soarta. Nu a vrut sa moara, desi a fost lasat de catre medici sa se zbata intre cer si pamant. A reusit. A inceput sa primeasca provocari dupa provocari de la primele respiratii si asa avea sa fie intreaga viata.

Desi la inceput putea vedea chipurile celor dragi, acestea au devenit in curand amintire. Trasaturile s-au estompat si Radu a inceput sa-si recunoasca colegii de scoala dupa culorile hainelor. Intr-un final, tot ce a ramas definitoriu dintr-o persoana este vocea.

Primul pas

Crescut in internat, deoarece cea mai apropiata si buna scoala pentru nevazatori era la Buzau, Radu a stralucit inca de la inceput. Desi scria poezii si povesti pline de sensibilitate, anul 1998 a adus o schimbare majora. Radu a facut cunostinta cu primul computer. Jocul de lumini si de culori l-au fascinat. Odata cu prima experienta digitala, el a realizat care este viitorul: informatica. Multi s-au opus si majoritatea a fost contrariata. E greu sa intelegi o persoana care isi depaseste limitele si e aproape imposibil sa accepti pe cineva care iti rupe barierele.
Curiozitatea l-a indemnat pe Radu sa aprofundeze cunostintele dobandite intr-un curs oferit de scoala. Curand, a fost numit laborant. Preda copiilor mai mici modul de utilizare al computerului si, drept rasplata avea acces oricand in laborator. Tentatia de a studia informatica era din ce in ce mai mare, insa Radu aflase ca cei mai buni programatori sunt, la baza, matematicieni. Algebra sau geometria nu fusesera niciodata punctele de interes maxim, dar dorinta de a studia informatica era prea mare pentru a nu depasi acest obstacol.
Ajuns in clasa a douasprezecea, Radu a devenit hotarat ca vrea sa studieze informatica. De parca liceul cu profil uman nu era indeajuns, trei din patru facultati l-au refuzat, motivul principal fiind dizabilitatea sa. A fost acceptat sa sustina admiterea la Universitatea Ovidius din Constanta, in urma unui test care sa le dovedeasca profesorilor ca au pentru cine lupta. Admiterea a fost usoara, Radu intrand al treilea pe toata facultatea.

Ascensiunea si declinul

Pe timpul anilor de facultate a activat ca voluntar in proiectele unei prestigioase companii din domeniul informaticii, Cisco Systems. Pentru a-i recunoaste calitatile si meritele in domeniu, aceasta a decis sa il premieze in anul 2005 cu unul din cele cinci premii internationale acordate de companie, in fiecare an.
Astfel Radu a fost nominalizat si desemnat drept castigator al premiului “Against all odds” – “Impotriva tuturor piedicilor”.

Din 2006, anul in care a terminat facultatea cu peste 9, s-a mutat in Bucuresti. Pe langa masterat – Managementul informatizat al proiectelor – din cadrul ASE, – Facultatea de Cibernetica statistica si informatica economica, Radu a fost consilierul secretarului de stat in Ministerul Comunicatiilor si a ocupat alte cateva functii-cheie in firme importante de IT.

In iunie 2009 firma la care lucra Radu a dat faliment. A urmat o jumatate de an plina de incercari, dar oare cine este pregatit sa angajeze un nevazator? Desi competent, cu un C.V stufos si cu recomandari puternice, Radu a fost respins pe toate fronturile.

Revenirea si primul contact

In 2010 el s-a hotarat sa-si inceapa propria afacere. Desi pe parcursul acestor ani a cunoscut si pragul de jos, si ignoranta oamenilor dar si discriminarea, a ajuns sa fie un om de succes.

L-am cunoscut pe Radu in 2012, in cadrul unui proiect european care avea ca scop cunoasterea si intelegerea nevazatorilor. Prima mea reactie a fost de panica. Nu stiam sa ma port si cel mai frica imi era sa nu deranjez. Acum, uitandu-ma in spate, realizez cat de copil am fost si ca prin toate actiunile mele nu faceam decat sa evidentiez dizabilitatea si sa nu vad omul. Cu mult tact, multa intelegere si enorm de multa rabdare, Radu m-a facut sa-l vad. Sa vad omul Radu, nu nevazatorul Radu. Bariera a fost rupta, iar eu am castigat un prieten. Mi-am depasit barierele si am reusit sa descopar un model. Sunt o norocoasa, iar asta doar pentru ca, oarecum, Radu a decis ca merit sa fiu in grupul lui de prieteni. Nu imi amintesc prea multe momente din viata in care sa ma simt asa flatata. Ma intrebam mereu cum face un om asa de fain de isi imparte timpul pretios, uneori cu mine?

Coaching si dezvoltare

Radu este un om atat de fain incat nu-mi puteam imagina o versiune imbunatatita a lui. Printre multele discutii, intr-o perioada dificila Radu si-a folosit cunostintele de coaching pentru a ma ajuta. Trecand de acea perioada am inceput sa-mi pun intrebari. Oare cum a reusit Radu sa-mi demonstreze, sa ma faca sa inteleg si, mai ales, sa accept unele situatii? Intrebarile curgeau impreuna cu explicatiile.

Povestea lui Radu cu coachingul a inceput in decembrie 2013. In urma unei emisiuni el a primit spre testare 4 sedinte de coaching. Stiind despre mentoring, training si coaching, cel de-al treilea i se parea doar un mod facil de a face bani. Formarea educationala si principiile nu il lasau sa creada ca e corect sa platesti pentru ca cineva sa te faca sa gasesti raspunsul in tine.
Prima sedinta a debutat plina de circumspectii din partea lui Radu. Aparent fara probleme si cu o viata implinita el nu vedea rostul acestor sedinte. Cu greu a identificat o problema: nu putea refuza persoanele apropiate fara a se simti prost. Dupa prima intalnire a invatat cum sa priveasca o rugaminte si in ce mod sa o treaca printr-un filtru personal de intrebari pentru a afla daca merita rezolvata sau nu. Intrebarile i-au usurat calea spre „nu”.

Incetul cu incetul a lasat rusinea la o parte si a inceput sa nu mai ajute neconditionat pe oricine. Uimit de rezultate, sedintele au continuat. Pe parcursul intalnirilor Radu a descoperit numeroase situatii pe care ar vrea sa le remedieze si pe care una cate una, a inceput sa le indrepte.

Radu a realizat ca multe din proiectele sale, proiecte pe care le considera bune, stateau nerealizate pentru ca el nu mai gasea o motivatie pentru a le duce la bun sfarsit.

Pur si simplu vedeam din start solutia, cam cum ar arata proiectul realizat si nimic nu mai era provocator si incitant, iar in momentul respectiv lasam proiectul la rang de idee. Nici sa o impart cu ceilalti nu voiam, pentru ca nu voiam sa se imbogateasca cineva pe ideile mele. Le furnizam doar atunci cand credeam ca realizarea ideii respective este cu mult mai importanta decat cine se imbogateste de pe urma ei. Pe de alta parte, multe dintre idei necesitau timp din partea mea, timp pe care ar fi trebuit sa il rup din alte proiecte, iar acele proiecte erau platite si imi asigurau existenta.

Propunand in sedinta de coaching acest subiect, Radu a fost ajutat sa descopere o solutie pentru aceasta problema si sa stabileasca niste obiective pentru atingerea ei.
Totodata, parte a procesului de coaching este stabilirea unor credinte pozitive, fraze pe care Radu sa si le repete pentru a inlatura eventualele credinte negative pe care si le-ar fi putut forma, sau care i-ar fi fost insuflate de altii.

In urma rezolvarii acestei provocari, Radu a inteles cum trebuie sa actioneze si a inceput sa dezvolte o parte din proiecte, iar pe altele a inceput sa le planifice in detaliu pentru dezvoltarea lor ulterioara. La realizarea unuia din proiecte m-a invitat si pe mine, lucru pentru care ma simt foarte mandra.

Provocarile care nu ii dadeau pace lui Radu au inceput sa vina, el stand pe parcursul ragazului dintre sedinte si gandindu-se:

ia uite! Si pe asta trebuie sa o discut cu coach-ul.

De unde nu stia ce sa ceara la inceput, pentru ca totul parea ca merge bine, Radu a inceput curand sa faca o lista cu situatii care il deranjau si pe care nu le intelegea, probleme care il suparau si la care nu gasea solutii, lucruri sau fapte care il tineau pe loc in dezvoltarea afacerilor sale.

Un astfel de exemplu mi-a fost oferit de Radu:

Trebuia sa fac o oferta unui client si calculam un pret. Apoi acel pret mi se parea prea mare, ma gandeam ca omul nu o sa accepte si, din start, reduceam pretul la jumatate. Apoi, evident, venea si clientul si incerca sa negocieze si mai tragea de pret in jos, drept pentru care eu ramaneam cu aproape un sfert din cat ar fi facut de fapt munca mea.
Pe de alta parte mai exista un comportament ciudat din partea clientilor. Unii dintre ei uitau sa plateasca o parte din munca. Conveneam cu ei ca suma sa fie platita in multiple transe, mai ales daca proiectul era unul de durata. Conveneam si modul in care sa se faca plata, lunar, trimestrial etc. Numai ca ei uitau sa plateasca chiar daca eu le trimiteam toate documentele necesare. Iar aici intervenea problema mea, imi era pur si simplu rusine sa sun sa imi cer banii.
Ma simteam ca un cersetor daca sunam sa cer bani. Asta pentru ca, prin educatie, am fost invatat ca e urat sa ceri bani la cineva si ca in momentul in care faci asta iti scazi nivelul tau de demnitate. Au trecut astfel perioade in care nu am fost platit, iar clientii au sarit bucurosi peste acele perioade.
Unii mi-au spus chiar ca daca nu am sunat la momentul respectiv banii sunt pierduti…

Radu a discutat cu coach-ul sau aceasta situatie si a descoperit metoda prin care sa poata cere exact cat face munca sa, sa poata cere drepturile sale in momentul in care ceilalti nu le respecta, dar, mai important, a reusit sa recupereze si restantele de la acei clienti rau platnici, sume care reprezentau peste 8000 lei.

O alta provocare a lui Radu, provocare descoperita inca din prima sedinta era managementul timpului.

Radu lucra foarte mult timp pe zi, sperand ca astfel va obtine realizarea mai rapida a proiectelor pentru clientii sai, renuntand la timpul pentru sine in care sa faca activitati relaxante, sau care ii plac.

Acest lucru se intampla, in parte si din vina clientilor care toti doreau proiectele realizate ieri, iar Radu, preocupat de mentinerea unei bune reputatii, incerca sa satisfaca acele cereri.

Ca efect al acestei munci sustinute, stresul si problemele de sanatate au inceput sa se acumuleze. Radu nu mai putea sa petreaca niciun moment de timp liber placut, deoarece imediat dupa consumarea acelui moment, un sentiment de vinovatie il napadea facandu-l sa se simta rau pentru ca, in loc sa munceasca si sa termine mai repede proiectele, el si-a permis acel moment de respiro.

Radu a inteles in urma sedintei ca, daca va continua in acel mod, se va distruge si ca acesta nu va fi un lucru bun nici pentru el, nici pentru clientii lui. Astfel si-a propus realizarea unui program strict care sa includa munca, dar care sa aiba intre 2 si 4 ore pe zi de timp liber pe care sa il petreaca asa cum doreste.

Problemele de sanatate s-au diminuat, forma fizica a revenit dupa ce Radu a inceput sa mearga la sala si la inot, lucruri care ii placeau si pe care nu le mai putea face din cauza timpului mult prea ocupat.

In urmatoarea sedinta Radu a vrut sa scape de o alta situatie care nu ii dadea pace:

Efectiv nu puteam munci la mai multe lucruri in acelas timp, daca incepeam sa lucrez la ceva, eram acaparat de acel ceva si neglijam alte proiecte. Ori prin natura afacerilor mele, pe parcursul unei zile, eu trebuie sa lucrez la mai multe proiecte, pentru a avansa cu toate in paralel.

.

Coaching-ul l-a facut pe Radu sa gaseasca solutie si la aceasta situatie.

La fiecare sedinta noi si noi credinte pozitive se adaugau celor deja elaborate, iar Radu mai adauga o caramida la dezvoltarea sa personala, profesionala si spirituala.

Asta pentru ca, in coaching, sfera problemelor abordate este diversa:

  • viata profesionala-afaceri,
  • managementul timpului,
  • Spiritualitatea,
  • sau sanatatea.

Sedinta dupa sedinta obiectivele setate erau din ce in ce mai ambitioase, dar Radu le-a dovedit pe toate.

  1. “Cum sa castig mai mult la acelas nivel de munca depusa”;
  2. “Cum sa imi descopar si sa imi dezvolt latura spirituala”;
  3. “Sa aflu de ce ma imbolnavesc atat de des si sa nu se mai intample”;
  4. “Sa ofer ajutor doar persoanelor care il merita, daca imi este cerut si doar daca e nevoie de el”;

Au fost rand pe rand situatii identificate de Radu ca fiind suparatoare si pe care el le dorea inlaturate, iar coach-ul sau l-a ajutat si insotit pe tot acest drum.

Pornind la inceput ca o persoana care nu avea nicio problema, Radu a descoperit ca e loc de dezvoltare si de imbunatatire, a ajuns dintr-o persoana care avea o viata frumoasa si deosebita, o persoana care are o viata cu mult mai frumoasa, mai deosebita, o viata in care el actioneaza relaxat, sigur pe sine si pe capacitatile sale, succesul in afaceri devenind din ce in ce mai evident.

Si-a stabilit obiective, a creat planuri, a inceput sa lucreze la idei creative si a reusit sa se reconecteze cu latura sa divina prin descoperirea si dezvoltarea partii sale spirituale, avand astfel acces la mai multe solutii deosebite si interesante.

Coaching-ul continua, dar Radu are grija sa disemineze informatia. Inca isi ajuta cu drag prietenii, dar intr-un mod diferit, mod care nu-i mai afecteaza viata. Eu sunt norocoasa care beneficiaza de intalniri din ce in ce mai dese cu Radu, prietenul, coach-ul si modelul meu.

Ce este, totusi, coachingul?

Radu mi-a povestit ca al sau coach l-a descris printr-o metafora:

Gandeste-te la un oftalmolog, el iti ofera diverse lentile pe care tu sa le incerci, dar tu esti cel care iti dai seama cu ce lentila vederea e cea mai buna si in urma deciziei tale, primesti reteta de la centrii creativi superiori ai creierului tau, deci tu esti cel care a gasit solutia.